Romanţa răspunsului mut

"Ce văd!...
E-adevărat?...
Tu eşti?...
Cum?...
N-ai murit?...
Tot mai trăieşti?...
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?...

Hai!... Spune-mi...
Spune-mi tot ce ştii...
Să-mi spui chiar şi minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui -
Nici celor morţi,
Nici celor vii ...

Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ţi-am pierdut?...
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Şi-a reuşit să-ţi pună inima la loc?...
Şi care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntâlneşti cu mine iar?...

De ce zâmbeşti?
E-adevărat?...
Te-ai răzgândit?...
Ne-am împăcat?...
Iar ne iubim?...
Sau, poate, şi-azi ne regăsim
Aceiaşi vechi duşmani?...
Dar tu mai ştii după câţi ani?...

Eu te-am iertat de mult!...
Dar tu?...
Răspunde-mi "Da"...
Răspunde-mi "Nu" -
Totuna mi-e!...
Ştii tu de ce -
La tine "Nu" şi "Da" nu sunt
Decât aceleaşi vorbe-n vânt!...

De ce te temi?...
De ce-ţi ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?...
De ce-ţi aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porţelan
Şi inima de Caliban?...

Răspunde-mi!...
Vreau să ştiu şi eu,
De ce-ai venit?...
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni, ca şi-n trecut, pe gât
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu să ţipi
Şi să dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!...

Ce zici?
Aşa e c-am ghicit
De ce-ai venit?...
De ce te-ncrunţi şi nu-mi răspunzi?...
Ce nou secret îmi mai ascunzi?...
De ce scrâşneşti din dinţi
Şi taci?...
Hai!... Spune-mi, ce-ai de gând să faci?
Deschide-ţi gura - mii de draci! -
Şi lasă-mă să-ţi mai sărut...
Nu gura...
Ci răspunsul mut!..."
Ion Minulescu

Come back.

Ieri seara am primit un sms foarte straniu,cică de la inima mea.Îmi spunea că e pe o insulă exotică şi că se odihneşte de minune,că e mîngîiată de vînt şi se bronzează toată ziua tolănită pe un şezlong din lemn scump,că are ochelari de soare de care vroiam eu să-mi cumpăr,dar că nu-I place piscina,pentru că e prea mult clor în apă.

Credeam că delirez şi citeam mesajul mai departe.

”Am vrut să ştiu cum o mai duci fără mine.Nu-mi duci lipsa încă?” mă întrebase ea.

Din păcate nu a precizat cum se simte,dacă e întreagă şi nevătămată,dar din ceea ce mi-a spus,am dreptul să cred că o duce mai bine decît chiar stăpîna sa.

Mă rodea curiozitatea.Vroiam să ştiu ce face toată ziua acolo,printre străini şi unde se află la urma urmei.Pe o insulă pentru inimile dornice de vacanţe?

Am hotărît s-o sun.Îmi iau inima în dinţi şi formez numărul de la care mi-a venit mesajul.

Se aud zgomote ciudate şi brusc aud voce:

-Alo,K.,ce s-a întîmplat?

-Emm,nimic,cred.Vroiam doar să-ţi aud vocea.

-Am impresia că s-a întimplat ceva totuşi.Ce e?

-Cum te simţi? am şoptit eu cu durere în glas.

-Foarte bine,ţi-am spus doar.Dar tu?Eşti fericită acum?

-Daa..păi cum să-ţi spun.Sunt foarte fericită,doar că…mă simt un pic cam fără inimă.

-Păi e şi normal,devreme ce eu sunt aici şi tu eşti la mii de km depărtare.

Tăcere…….

-K.,mai eşti acolo?

-Întoarce-te….te rog,îi spusei eu cu lacrimi în ochi.

-Nu pot acum,mă simt prea bine aici.Şi în plus tu m-ai adus aici,ai spus că nu mai poţi trăi cu mine,că îţi provoc probleme şi că am prostul obicei de a-ţi bate în piept tot timpul.A fost alegerea ta…

-Da,ştiu şi îmi pare rău.Mi-am dat seama că nu pot trăi fără tine.

-Dar ai spus că eşti fericită acum.

-Sunt,dar am nevoie de tine,acum..aici.

-Nu e de-ajuns.

-Cum adică,nu e de-ajuns?

-Mă voi întoarce,îţi promit….atunci cînd va fi timpul.

-Cînd va fi asta?

-Nu ştiu,în curînd,bănuiesc.

-Bine,şi pînă la întoarcerea ta eu cum să trăiesc şi ce să fac?

-Ce-ai făcut şi pînă acum şi cel mai important,ţine minte-nu privi niciodată înapoi….niciodată!

Următoarea dimineaţa,la 05:46,simt cum îmi zvîcneşte în piept ceva.

Se întorsese?

Nu,îmi tremurase sufletul pentru că era o dimineaţă rece de primăvară şi  eu eram dezvelită.

....

-Tinere,pot să vă iau ceaşca?

-Nu,vreau să-mi ghicesc viitorul în cafea.

-Vă simţiţi bine?Poate aveţi nevoie de ceva?

-Păi,de fapt nu mi-ar strica nişte palme,care să mă trezească la viaţă.

-Îmi pare rau,dar nu avem aşa ceva în meniu.

-Nu-i nimic,o să încerc în altă parte.

-Poate totuşi vă pot ajuta cu ceva?

-Nu cred că vă stă în puteri.Nimeni nu mă poate ajuta

-Aţi suferit o pierdere?

-Da…

-Îmi pare rău că sunt indiscret,dar pe cine aţi perdut?

-Mi-am pierdut inima.