luni, 14 martie 2011

Come back.


Ieri seara am primit un sms foarte straniu,cică de la inima mea.Îmi spunea că e pe o insulă exotică şi că se odihneşte de minune,că e mîngîiată de vînt şi se bronzează toată ziua tolănită pe un şezlong din lemn scump,că are ochelari de soare de care vroiam eu să-mi cumpăr,dar că nu-I place piscina,pentru că e prea mult clor în apă.
Credeam că delirez şi citeam mesajul mai departe.
”Am vrut să ştiu cum o mai duci fără mine.Nu-mi duci lipsa încă?” mă întrebase ea.
Din păcate nu a precizat cum se simte,dacă e întreagă şi nevătămată,dar din ceea ce mi-a spus,am dreptul să cred că o duce mai bine decît chiar stăpîna sa.
Mă rodea curiozitatea.Vroiam să ştiu ce face toată ziua acolo,printre străini şi unde se află la urma urmei.Pe o insulă pentru inimile dornice de vacanţe?
Am hotărît s-o sun.Îmi iau inima în dinţi şi formez numărul de la care mi-a venit mesajul.
Se aud zgomote ciudate şi brusc aud voce:

-Alo,K.,ce s-a întîmplat?

-Emm,nimic,cred.Vroiam doar să-ţi aud vocea.

-Am impresia că s-a întimplat ceva totuşi.Ce e?

-Cum te simţi? am şoptit eu cu durere în glas.

-Foarte bine,ţi-am spus doar.Dar tu?Eşti fericită acum?

-Daa..păi cum să-ţi spun.Sunt foarte fericită,doar că…mă simt un pic cam fără inimă.

-Păi e şi normal,devreme ce eu sunt aici şi tu eşti la mii de km depărtare.

Tăcere…….

-K.,mai eşti acolo?

-Întoarce-te….te rog,îi spusei eu cu lacrimi în ochi.

-Nu pot acum,mă simt prea bine aici.Şi în plus tu m-ai adus aici,ai spus că nu mai poţi trăi cu mine,că îţi provoc probleme şi că am prostul obicei de a-ţi bate în piept tot timpul.A fost alegerea ta…

-Da,ştiu şi îmi pare rău.Mi-am dat seama că nu pot trăi fără tine.

-Dar ai spus că eşti fericită acum.

-Sunt,dar am nevoie de tine,acum..aici.

-Nu e de-ajuns.

-Cum adică,nu e de-ajuns?

-Mă voi întoarce,îţi promit….atunci cînd va fi timpul.

-Cînd va fi asta?

-Nu ştiu,în curînd,bănuiesc.

-Bine,şi pînă la întoarcerea ta eu cum să trăiesc şi ce să fac?

-Ce-ai făcut şi pînă acum şi cel mai important,ţine minte-nu privi niciodată înapoi….niciodată!

Următoarea dimineaţa,la 05:46,simt cum îmi zvîcneşte în piept ceva.
Se întorsese?
Nu,îmi tremurase sufletul pentru că era o dimineaţă rece de primăvară şi  eu eram dezvelită.

6 comentarii: