,,Vezi,aşa îmi închipui viaţa, ca o pânză de păianjen imensă, cenuşie, lipicioasă, în care omul se zbate ca o muscă.Undeva păzăşte carnivorul-păianjenul."
,,-Cine te-a necăjit?
-Viaţa."
,,Poate că te iubesc…Nu ştiu.N-am mai iubit niciodată.Şi nu vreau să folosesc cuvinte pe care nu le înţeleg.Am avut câteva întâlniri cu fete…Aş fi vrut să întâlnesc o femeie.Înţelegi?Tu eşti şi femeie, şi fată, şi fetiţă…şi copil."
,,E o vorbă din popor care spune că, dacă vrei să fii fericit, trebuie să închizi un ochi.Eu ar trebui să-i închid pe amândoi."
,,Nu eram fumătoare, dar cam aşa îmi închipuiam eu plăcerea pe care trebuie să o aibă un fumător pentru o ţigară, ca plăcerea pe care o aveam eu în căldura pe care o crea în jurul meu Alex.Cu el, fiecare părticică de timp se scurgea armonioasă, adevărată, şi deşi nu se întâmpla nimic deosebit, mi se părea că trăiesc,că nu mai aştept altceva.În restul timpului se întâmplau o mulţime de lucruri, şi totuşi simţeam vidul."
,,Alex reuşea să-mi dea impresia că joc în viaţa lui un rol de prinţesă din basme, de zână, de personaj de vis, singur în stare să-i împăştie lumină în viaţa lui sumbră."
,,Ceea ce mă atrăgea la el era impresia pe care mi-o dădea că e singur, nenorocit, că unicul lui stimulent în viaţă sunt eu, că sunt singura lui bucurie, unica lui preocupare.Dacă nu-i aşa, nu mă interesează.Mă interesează un bărbat în măsura în care cred că îl stăpânesc ca femeie,în care cred că sunt pentru el, într-un moment din viaţă, o fiinţă unică, de neînlocuit.Ştiu că sunt femei mai frumoase decît mine,dar asta nu are nici o însemnătate, fiindcă oricât de frumoasă ar fi o femeie, se poate întotdeauna ivi alta, care să fie şi mai frumoasă, dar cred că poate exista o adâncime sufletească, o sensibilitate, o inteligenţă care pot însufleţi în aşa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infungibilă, amalgam unic de însuşiri de neînlocuit, cel puţin într-o clipă dată, pentru un om, într-un anume climat sufletesc."
,,Eram fericită.Poate numai muzica poate exprima la altitudinile ei, poate că numai legănările de valuri, zborurile printre aştri, apropierea de soare pot reda ceea ce simţeam eu lângă Alex."
,,,,Ce-mi place la Alex?” m-am întrebat,în joacă.Şi mi-am răspuns,vrăjită: ,,Tot”!
Calmul lui indescifrabil, fiecare din mişcările lui atât de abile, atât de armonioase , gura lui tristă, buzele lui pline, care ştiu atât de bine să vibreze şi să se topească pe buzele mele, fiecare muşchi pe care-l simţeam desenându-se când mă apropiam de el…"
,,În care anume clipă m-am îndrăgostit de el nu voi şti niciodată.Dragostea mea pentru el s-a născut, poate, din nevoia mea de a iubi."
,,Înţeleg că dragostea mea pentru Alex a fost ţesută din dor, din frica, din remuşcare şi, mai ales, din nevoia de a fi, cu orice preţ, fericită."
,,Nu ştiam că dorul poate lua forme atât de ascuţite, de sfredelitoare, de tiranice."
,,Şi mie îmi era bine bine lângă el, aşa cum nu mi-era niciodată bine lângă altcineva."
,,Înţelegeam acum că ceea ce mi-a lipsit întotdeauna şi ceea ce am căutat a fost mâna asta pe umărul meu şi sentimentul că-i pentru totdeauna."
,,Femei care din pricina frigidităţii,trec drept cochete înverşunate,când ele nu sunt decât nefericite fără leac.Dar eu ce-am căutat în această iubire?"
,,Tu nu ai fost singură niciodată.Încearcă să fii singură.E o voluptate pe care merită să o trăieşti,crede-mă…"
,,Ce trist e, Ilinco, să nu mai poţi vibra la sunetul unei voci pentru care ţi-ai fi dat viaţa!"
Cella Serghi,Pânză de păianjen.
