“Căci ce nu-i în mintea mea legat de ea?Şi ce nu-mi aminteşte de ea?Nu mă pot uita în jos,la pardoseala asta,fără să-i văd trăsăturile desenate pe piatră!În fiecare nor,fiecare pom…în aerul nopţii şi-n fiecare privire din timpul zilei…sunt înconjurat de chipul ei!Cele mai obişnuite feţe ale bărbaţilor şi femeilor…chiar şi propriile mele trăsături îşi bat joc de mine,semănînd cu ea.Lumea întreagă e o colecţie înspăimîntătoare de amintiri care-mi spun că ea a existat şi c-am pierdut-o.”

Emily Bronte,"La rascruce de vanturi"