Dialog.

-Să ştii că nu mai am putere să mă ridic.Îmi vine să-mi iau lumea-n cap si să plec.

-De ce,ce s-a întîmplat?

-Pur şi simplu mă simt istovită şi mai vad nici un sens în lupta asta continuă.

-Faptul că nu mai sunteţi împreună nu pune capăt lumii,trebuie să înţelegi

-El nu are nici o legătură cu pesimismul meu.

-Corect.Nu el,ci lipsa lui.

-Ba nu,nu e adevarat.Ştii bine că pentru mine totul a fost o joacă.

-Nu te minţi atîta,ştii bine că deşi te temi să recunoşti,ai fost şi poate încă mai eşti îndrăgostită de el.

-Credeam că vrei să mă ajuţi şi amintirile nu-mi prea fac bine.

-Spune-mi doar un lucru.Ai fi realizat cît de mult înseamnă el pentru tine dacă nu v-aţi fi despărţit?

-Bănuiesc că nu.

-Sunt sigur că nu.Dacă totul ar fi mers ca pe roate,ai fi continuat să declari că tu de fapt nu te implici şi că vrei doar să te distrezi.L-ai fi considerat în continuare un mod de a petrece timpul,de a uita vechile dureri şi o sursă ordinară de afecţiune.Nu-I aşa?

-Da..probabil.

-Te-ai obişnuit cu prezenţa lui continuă într-atît încît aveai impresia că va fi mereu lîngă tine şi nici măcar nu considerai de cuviinţă să-I arăţi că-ţi pasă.

În fond,lipsa lui ţi-a deschis ochii,sau mai bine zis sufletul.Sunt sigur că acum îţi dai seama cît de important a fost el pentru tine.

-Ce folos,daca am înţeles asta prea tîrziu?

-Poate că şi lipsa ta l-a făcut pe el să-şi dea seama de unele lucruri.

De fapt aceste mici despărţiri nu fac decît să pună la încercare sentimentele.Cele adevărate rezistă oricăror obstacole,cele firave şi nesigure se spulberă de la cea mai mică ceartă.

-Ştii,am impresia că nimic nu are sens în viaţa asta,pentru că totul are un sfîrşit.

-Greşeşti!Orice are sens în viaţa asta tocmai din cauză că totul are un sfîrşit!

Încercările cele mai dure te formează şi alimentează dragostea adevărată.

-Mi-e teamă să vorbesc despre dragostea adevărată,pentru că de fiecare dată cînd eşti convins că totul e perfect,intervine ceva şi totul se surpă.

-Vreau să înţelegi doar un lucru.

Încearcă să-ţi imaginezi o lume în care nu există timp,în care domină veşnicia.Crezi că cineva s-ar mai bucura de viaţă, ar mai avea vise,sau scopuri?Crezi că oamenii s-ar mai grăbi să înveţe,să călătorească sau sa cunoască iubirea?

Ei bine,nu.Totul ar fi plat şi clipele n-ar mai avea culoare.

Dar din fericire trăim într-o lume unde timpul ne măsoară vieţile şi unde fiecare secundă contează.

Învaţă din tot ceea ce ţi s-a întîmplat şi aminteşte-ţi cu plăcere de toate momentele voastre frumoase.Nu regreta nimic şi nu scormoni trecutul.

Faceţi o mică pauză şi analizaţi-vă ambii sentimentele.Dacă a existat ceva mai mult decît pasiune şi atracţie,lipsa celuilalt va amplifica acele sentimente.

Fii puternică şi dovedeşte că ai voinţă.

Admiră stele şi învaţă să savurezi tăcerea.Nu opri cursul vieţii tale sub pretextul de a-ţi face ordine în gînduri.Oricît de distrusă ar fi inima ta,acele ceasului nu se opresc în loc pentru durerea ta şi dacă lipseşti prea mult,îţi va fi greu să reiei acelaşi curs ca înainte.

Fii mereu prezentă cu sufletul,oricunde te-ai afla!

P.S.supergirls don't cry =)