joi, 29 decembrie 2011

Regăsire...


,,Vezi,aşa îmi închipui viaţa, ca o pânză de păianjen imensă, cenuşie, lipicioasă, în care omul se zbate ca o muscă.Undeva păzăşte carnivorul-păianjenul."

,,-Cine te-a necăjit?

-Viaţa."

,,Poate că te iubesc…Nu ştiu.N-am mai iubit niciodată.Şi nu vreau să folosesc cuvinte pe care nu le înţeleg.Am avut câteva întâlniri cu fete…Aş fi vrut să întâlnesc o femeie.Înţelegi?Tu eşti şi femeie, şi fată, şi fetiţă…şi copil."

,,E o vorbă din popor care spune că, dacă vrei să fii fericit, trebuie să închizi un ochi.Eu ar trebui să-i închid pe amândoi."

,,Nu eram fumătoare, dar cam aşa îmi închipuiam eu plăcerea pe care trebuie să o aibă un fumător pentru o ţigară, ca plăcerea pe care o aveam eu în căldura pe care o crea în jurul meu Alex.Cu el, fiecare părticică de timp se scurgea armonioasă, adevărată, şi deşi nu se întâmpla nimic deosebit, mi se părea că trăiesc,că nu mai aştept altceva.În restul timpului se întâmplau o mulţime de lucruri, şi totuşi simţeam vidul."

,,Alex reuşea să-mi dea impresia că joc în viaţa lui un rol de prinţesă din basme, de  zână, de personaj de vis, singur în stare să-i împăştie lumină în viaţa lui sumbră."



,,Ceea ce mă atrăgea la el era impresia pe care mi-o dădea că e singur, nenorocit, că unicul lui stimulent în viaţă sunt eu, că sunt singura lui bucurie, unica lui preocupare.Dacă nu-i aşa, nu mă interesează.Mă interesează un bărbat în măsura în care cred că îl stăpânesc ca femeie,în care cred că sunt pentru el, într-un moment din viaţă, o fiinţă unică, de neînlocuit.Ştiu că sunt femei mai frumoase decît mine,dar asta nu are nici o însemnătate, fiindcă oricât de frumoasă ar fi o femeie, se poate întotdeauna ivi alta, care să fie şi mai frumoasă, dar cred că poate exista o adâncime sufletească, o sensibilitate, o inteligenţă care pot însufleţi în aşa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infungibilă, amalgam unic de însuşiri de neînlocuit, cel puţin într-o clipă dată, pentru un om, într-un anume climat sufletesc."

,,Eram fericită.Poate numai muzica poate exprima la altitudinile ei, poate că numai legănările de valuri, zborurile printre aştri, apropierea de soare pot reda ceea ce simţeam eu lângă Alex."

,,,,Ce-mi place la Alex?” m-am întrebat,în joacă.Şi mi-am răspuns,vrăjită: ,,Tot”!
Calmul lui indescifrabil, fiecare din mişcările lui atât de abile, atât de armonioase , gura lui tristă, buzele lui pline, care ştiu atât de bine să vibreze şi să se topească pe buzele mele, fiecare muşchi pe care-l simţeam desenându-se când mă apropiam de el…"

,,În care anume clipă m-am îndrăgostit de el nu voi şti niciodată.Dragostea mea pentru el s-a născut, poate, din nevoia mea de a iubi."



,,Înţeleg că dragostea mea pentru Alex a fost ţesută din dor, din frica, din remuşcare şi, mai ales, din nevoia de a fi, cu orice preţ, fericită."

,,Nu ştiam că dorul poate lua forme atât de ascuţite, de sfredelitoare, de tiranice."

,,Şi mie îmi era bine bine lângă el, aşa cum nu mi-era niciodată bine lângă altcineva."

,,Înţelegeam acum că ceea ce mi-a lipsit întotdeauna şi ceea ce am căutat a fost mâna asta pe umărul meu şi sentimentul că-i pentru totdeauna."



,,Femei care din pricina frigidităţii,trec drept cochete înverşunate,când ele nu sunt decât nefericite fără leac.Dar eu ce-am căutat în această iubire?"

,,Tu nu ai fost singură niciodată.Încearcă să fii singură.E o voluptate pe care merită să o trăieşti,crede-mă…"

,,Ce trist e, Ilinco, să nu mai poţi vibra la sunetul unei voci pentru care ţi-ai fi dat viaţa!"

Cella Serghi,Pânză de păianjen.

duminică, 25 decembrie 2011

De Crăciun.

Ia în pumn tot egoismul,interesele,răutatea,vulgaritatea,laşitatea,trădarea,minciunile,necazurile şi grijile inutile.Aşază-te în faţa şemineului unde focul se zbate cu putere,alături de oamenii pe care îi iubeşti şi după ce simţi că ai destulă căldură sufletească în tine,mai priveşte odată în ochii lor şi cu ajutorul iubirii care îţi curge prin vene topeşte tot,absolut tot ce te împiedică să fii fericit,aşa cum căldura casei topeşte orice fulg.
Lasă-ţi inima uşoară de Crăciun.Iartă,rîde şi speră în continuare.Nu te supăra pe oamenii care nu te tratează aşa cum ţi-ai dori,care uită să te întrebe ce mai faci sau care nu te înţeleg.De Crăciun iartă-i.
Crăciun fericit!

sâmbătă, 10 decembrie 2011




Căci ce nu-i în mintea mea legat de ea?Şi ce nu-mi aminteşte de ea?Nu mă pot uita în jos,la pardoseala asta,fără să-i văd trăsăturile desenate pe piatră!În fiecare nor,fiecare pom…în aerul nopţii şi-n fiecare privire din timpul zilei…sunt înconjurat de chipul ei!Cele mai obişnuite feţe ale bărbaţilor şi femeilor…chiar şi propriile mele trăsături îşi bat joc de mine,semănînd cu ea.Lumea întreagă e o colecţie înspăimîntătoare de amintiri care-mi spun că ea a existat şi c-am pierdut-o.”

Emily Bronte,"La rascruce de vanturi"

marți, 6 decembrie 2011


Cuvintele nu sunt pentru noi,fiindcă în câteva litere nu poate încăpea atâta dragoste ca într-o privire,ca într-o atingere,ca într-o lacrimă,ca într-un zâmbet sau ca într-un sărut.Cuvintele sunt pentru cei din afară,pentru restul lumii care ne priveşte de jos,fiindcă da,noi chiar plutim sus de tot deasupra pământului.
Cei de jos sunt cei care critică,înjură şi încearcă să ne întunece cerul care ne bucură privirile,dar ce sunt ei pe lângă fericirea noastră?
 Dedicaţie C.Z.

marți, 15 noiembrie 2011

Opreste-te



Te trezeşti,deschizi ochii în grabă,fără să vezi măcar lumina dimineţii.Alergi prin casă,alergi pe stradă,întîrzii,strigi,te enervezi,regreţi,uiţi,nu eşti atent,nu eşti prezent,ţi-e somn,ţi-e foame,n-ai chef de nimic,eşti epuizat,eşti orb,eşti surd,dar nu şi mut,înjuri,strigi,jigneşti,regreţi,apoi uiţi.
Te grăbeşti,economiseşti timp şi pierzi clipe,critici,eşti nemulţumit,eşti stresat,alergi spre casă,eşti epuizat,te trînteşti în pat şi adormi.
...
Opreşte-te o clipă,doar una mică mică de tot şi priveşte în jurul tău,priveşte-i pe toţi cît sunt de ridicoli alergînd după ceva care nici măcar nu-i mulţumeşte.Ei nu trăiesc,ei supravieţuiesc de pe o zi pe alta,sperînd că mîine lucrurile se vor schimba.
Nu uita că viaţa nu aşteaptă să-i înţelegi rostul.
 Zîmbeşte,fii fericit,iubeşte şi nu te grăbi,pentru că îţi economiseşti viaţa,nu timpul.

luni, 7 noiembrie 2011

Pe curînd..

Aşternutul rece adăpostea doar corpul ei firav şi razele dimineţii îi mîngîiau pielea trandafirie.Era o linişte mortală şi se desluşea doar respiraţia ritmică şi adîncă.Bulevardul forfotea de oameni grăbiţi,care în loc să savureze frumuseţea dimineţii şi să admire răsăritul,se îmbulzeau către metrou,fără să ştie măcar unde se îndreaptă cu adevărat.
Ea se ridică din pat ca o pasăre rănită,schiţînd un zîmbet trist şi privea spre locul gol şi rece pe care îl lăsase el.Dar cu toate că nu-l putea atinge,nici vedea,nici auzi,îi simţea prezenţa oriunde se afla.Îi purta mereu mirosul în nările mici,iar pielea ei nu recunoştea altă atingere decît mîngîierile lui.Poate că era prea departe ca să-i mai poată zîmbi,să-l poată săruta,dar nu într-atît încît să nu-l mai poată iubi.
Învăţase cu timpul că dragostea e tăcută şi printre adevăratele sentimente nu e loc pentru cuvinte.
Îşi dăduse în sfîrşit seama că de fiecare dată cînd întîlnea pe altcineva,descoperea o iubire atît de diferită şi nouă,de parcă nu o mai întîlnise pînă atunci.
De data asta descoperise ceva îndeajuns de puternic ca să nu cedeze sub durerea distanţei,de data asta simţea pe propria piele ce înseamnă să trăieşti iubind.
Nici dimineţile nu erau atît de friguroase şi înceţoşate,nici serile,atît de lungi şi obositoare.Nici măcar dorul care se prelingea pe inimia ei nu era atît de apăsător,pentru că la capătul tuturor suferinţelor o aştepta el.

Mergea pe bulevardul scăldat de lumina dimineţii şi din cînd în cînd întorcea capul la vreo intersecţie.Poate cumva el e acolo,poate s-a întors,poate şi-a scurtat călătoria…
Dar erau doar umbre,sau trecători grăbiţi.
Se aşează la masa unde obişnuiau să ia micul dejun şi priveşte către orizont.
-Bonjour mademoiselle,un thé?..
-….

Să nu laşă niciodată viaţa să-ţi ia oamenii la care ţii.Luptă-te pentru ei,fie-ţi dor de ei şi crede că se vor întoarce într-o buna zi,pentru că uneori speranţa este unica care ne poate menţine în viaţă.
Asta e de fapt adevărata fericire-să crezi cu adevărat în ceea ce iubeşti şi să şopteşti în sinea ta “şi totuşi există iubire” atunci cînd toată lumea încearcă să te convingă că nu e aşa.



duminică, 17 iulie 2011


"I always thought I needed someone to love me. But loving myself was something I needed far more."

marți, 12 iulie 2011

And then....



Şi apoi,într-o clipă totul apare într-o altă lumină şi te cuprinde o senzaţie de parcă îţi priveşti întreaga ta viaţă de undeva de sus.Atunci ţi se face un nod în gît şi îţi dai seama cît ai fost de orbit.Atunci îţi dai seama de greşelile pe care le-ai făcut ca regizorul propriei tale vieţi şi pentru o clipă laşi capul în jos.
Bănuiesc că aşa se arată adevărul,lovindu-te pe la spate atunci cînd aştepţi mai puţin,nerebdător şi enervat că nu îl luai pînă atunci în seamă.
Dezamăgirile trec,oamenii vin şi se duc şi dacă crezi că cineva pe care l-ai iubit s-a schimbat,întreabă-te mai întîi dacă asta nu e adevărata lui faţă,doar că tu n-ai cunoscut-o niciodată.

miercuri, 11 mai 2011

Sufletul geamăn.


Am nevoie de un suflet geamăn…
Simt că dacă mai zăbovesc încă puţin fără el,mă voi pierde printre praful zilelor îmbibate cu rutină şi nervi şi mă voi transforma într-o figurină de porţelan,în pieptul căreia se zbate o jumătate de inimă.
Şi această nevoie nu se datorează faptului că sunt singură,pentru că de fapt nici nu sunt.
Nu am nevoie de un partener,sau de un prieten sau de o persoană pe care s-o iubesc.
Am nevoie doar de acel cineva care prin simpla sa prezenţă e în stare să mă facă să zîmbesc.
Care ştie ce simt fără să-i spun asta prin cuvinte şi care mă poate mîngîia prin priviri.
Acel cineva care seamă izbitor de tare cu mine,dar care nu mă plictiseşte niciodată.
Acea persoană cu care să pot sta în tăcere ore în şir fără să simt un oarecare discomfort.
Şi în zilele cînd voi simţi că totul se prăbuşeşte peste mine,privind în ochii profunzi ai sufletului meu geamăn,să-mi regăsesc liniştea şi să simt instantaneu cum totul se aranjează pe nişte policioare imaginare.
Îmi doresc ca zîmbetul lui să-mi lumineze faţa şi să-mi servească drept sens al vieţii.
Şi nu caut nicidecum pe cineva care să devină propriul meu drog şi care să-mi asigure existenţa,ci dimpotrivă-cineva care mă poate învăţa să iubesc bine,nu doar mult.
Cineva lîngă care să fiu mereu cît se poate de eu”,care-mi vede defectele,dar nu mă priveşte prin lumina lor.
Sufletul geamăn e cel de care nu m-aş putea sătura niciodată şi pe care nu l-aş putea înlocui cu nimeni şi nimic,care are puterea de a-mi spune adevărul curat în faţă fără să mă jignească cîtuşi de puţin.
Sufletul meu geamăn e cel care-şi va împărţi inima cu mine,fără să aibă frică că nu va putea iubi la fel de tare.
Şi nu contează cine va încerca să fie cu mine,cine mă va ajuta,cine mă va intriga sau cine îmi va fi alături,important e că tu exişti,sufletul meu geamăn.

La drept vorbind,nu îl mai caut,pentru că nu ştiu unde l-aş putea găsi.Dar sunt ferm convinsă că atunci cînd destinele noastre atît de asemănătoare şi strîns legate unul de altul se vor intersecta,viaţa mea nu va mai fi niciodată cum a fost înainte...




marți, 26 aprilie 2011

Dialog.


-Să ştii că nu mai am putere să mă ridic.Îmi vine să-mi iau lumea-n cap si să plec.
-De ce,ce s-a întîmplat?
-Pur şi simplu mă simt istovită şi mai vad nici un sens în lupta asta continuă.
-Faptul că nu mai sunteţi împreună nu pune capăt lumii,trebuie să înţelegi
-El nu are nici o legătură cu pesimismul meu.
-Corect.Nu el,ci lipsa lui.
-Ba nu,nu e adevarat.Ştii bine că pentru mine totul a fost o joacă.
-Nu te minţi atîta,ştii bine că deşi te temi să recunoşti,ai fost şi poate încă mai eşti îndrăgostită de el.
-Credeam că vrei să mă ajuţi şi amintirile nu-mi prea fac bine.
-Spune-mi doar un lucru.Ai fi realizat cît de mult înseamnă el pentru tine dacă nu v-aţi fi despărţit?
-Bănuiesc că nu.
-Sunt sigur că nu.Dacă totul ar fi mers ca pe roate,ai fi continuat să declari că tu de fapt nu te implici şi că vrei doar să te distrezi.L-ai fi considerat în continuare un mod de a petrece timpul,de a uita vechile dureri şi o sursă ordinară de afecţiune.Nu-I aşa?
-Da..probabil.
-Te-ai obişnuit cu prezenţa lui continuă într-atît încît aveai impresia că va fi mereu lîngă tine şi nici măcar nu considerai de cuviinţă să-I arăţi că-ţi pasă.
În fond,lipsa lui ţi-a deschis ochii,sau mai bine zis sufletul.Sunt sigur că acum îţi dai seama cît de important a fost el pentru tine.
-Ce folos,daca am înţeles asta prea tîrziu?
-Poate că şi lipsa ta l-a făcut pe el să-şi dea seama de unele lucruri.
De fapt aceste mici despărţiri nu fac decît să pună la încercare sentimentele.Cele adevărate rezistă oricăror obstacole,cele firave şi nesigure se spulberă de la cea mai mică ceartă.
-Ştii,am impresia că nimic nu are sens în viaţa asta,pentru că totul are un sfîrşit.
-Greşeşti!Orice are sens în viaţa asta tocmai din cauză că totul are un sfîrşit!
Încercările cele mai dure te formează şi alimentează dragostea adevărată.
-Mi-e teamă să vorbesc despre dragostea adevărată,pentru că de fiecare dată cînd eşti convins că totul e perfect,intervine ceva şi totul se surpă.
-Vreau să înţelegi doar un lucru.
Încearcă să-ţi imaginezi o lume în care nu există timp,în care domină veşnicia.Crezi că cineva s-ar mai bucura de viaţă, ar mai avea vise,sau scopuri?Crezi că oamenii s-ar mai grăbi să înveţe,să călătorească sau sa cunoască iubirea?
Ei bine,nu.Totul ar fi plat şi clipele n-ar mai avea culoare.
Dar din fericire trăim într-o lume unde timpul ne măsoară vieţile şi unde fiecare secundă contează.
Învaţă din tot ceea ce ţi s-a întîmplat şi aminteşte-ţi cu plăcere de toate momentele voastre frumoase.Nu regreta nimic şi nu scormoni trecutul.
Faceţi o mică pauză şi analizaţi-vă ambii sentimentele.Dacă a existat ceva mai mult decît pasiune şi atracţie,lipsa celuilalt va amplifica acele sentimente.
Fii puternică şi dovedeşte că ai voinţă.
Admiră stele şi învaţă să savurezi tăcerea.Nu opri cursul vieţii tale sub pretextul de a-ţi face ordine în gînduri.Oricît de distrusă ar fi inima ta,acele ceasului nu se opresc în loc pentru durerea ta şi dacă lipseşti prea mult,îţi va fi greu să reiei acelaşi curs ca înainte.
Fii mereu prezentă cu sufletul,oricunde te-ai afla!
P.S.supergirls don't cry =)

sâmbătă, 16 aprilie 2011

!

Într-o lume plină de făţărnicie şi egoism,dovedeşte că ai curajul să fii fericit.
Bucură-te de soare,învaţă să asculţi în linişte ploaia.
Aleargă desculţ pe asfaltul fierbinte şi savurează miresma florilor de primăvară.
Priveşte în ochii oamenilor cu care vorbeşti şi încearcă să descoperi mereu ceea ce au mai bun în ei.
Admiră zîmbetul mamei tale şi lasă-ţi tatăl să te cuprindă cu braţele sale puternice.
Priveşte luna şi încearcă să vorbeşti cu ea.
Bucură-te că exişti,nimic nu e etern.
Nu permite timpului şi uitării să-şi fure persoanele la care ţii sau ai ţinut.Nu contează dacă ele te-au uitat deja..păstrează un colţişor de suflet pentru fiecare.

Fii gata să iubeşti mereu ca prima dată!
Şi petrece mai puţin timp în faţa monitorului)

duminică, 10 aprilie 2011

Amintire.


Te-ntrebi ce-a mai rămas?
Şi eu.
Mă-ntreb adesea,ce-o să mai rămînă
Cînd vei pleca fără să-mi spui
Şi fără să m-atingi de mînă?
Mă vei uita cum uiţi ce ai mîncat aseară?
Oh,tu,iubitul meu devorator de inimi.
Sau îmi vei pune amintirea într-o ramă
Cu ornamente-n formă de suspine?





23.03.11.

vineri, 8 aprilie 2011

Iubesc ploaia.




Iubesc ploaia!
Da,o iubesc la nebunie!
Ea ştie să-mi mîngîie pleoapele.
Să-mi atingă firav părul.
Şi să mă liniştească.
Lîngă ea mă simt bine.
Lăngă ea,sunt eu.

Şi te rog să nu fii supărat.
Şi să nu-mi faci crize de gelozie.
Ploaia e ploaie,tu eşti tu.
Şi eu sunt aici cu tine!



miercuri, 23 martie 2011

Romanţa răspunsului mut

"Ce văd!...
E-adevărat?...
Tu eşti?...
Cum?...
N-ai murit?...
Tot mai trăieşti?...
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?...

Hai!... Spune-mi...
Spune-mi tot ce ştii...
Să-mi spui chiar şi minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui -
Nici celor morţi,
Nici celor vii ...

Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ţi-am pierdut?...
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Şi-a reuşit să-ţi pună inima la loc?...
Şi care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntâlneşti cu mine iar?...

De ce zâmbeşti?
E-adevărat?...
Te-ai răzgândit?...
Ne-am împăcat?...
Iar ne iubim?...
Sau, poate, şi-azi ne regăsim
Aceiaşi vechi duşmani?...
Dar tu mai ştii după câţi ani?...

Eu te-am iertat de mult!...
Dar tu?...
Răspunde-mi "Da"...
Răspunde-mi "Nu" -
Totuna mi-e!...
Ştii tu de ce -
La tine "Nu" şi "Da" nu sunt
Decât aceleaşi vorbe-n vânt!...

De ce te temi?...
De ce-ţi ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?...
De ce-ţi aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porţelan
Şi inima de Caliban?...

Răspunde-mi!...
Vreau să ştiu şi eu,
De ce-ai venit?...
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni, ca şi-n trecut, pe gât
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu să ţipi
Şi să dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!...

Ce zici?
Aşa e c-am ghicit
De ce-ai venit?...
De ce te-ncrunţi şi nu-mi răspunzi?...
Ce nou secret îmi mai ascunzi?...
De ce scrâşneşti din dinţi
Şi taci?...
Hai!... Spune-mi, ce-ai de gând să faci?
Deschide-ţi gura - mii de draci! -
Şi lasă-mă să-ţi mai sărut...
Nu gura...
Ci răspunsul mut!..."
Ion Minulescu

luni, 14 martie 2011

Come back.


Ieri seara am primit un sms foarte straniu,cică de la inima mea.Îmi spunea că e pe o insulă exotică şi că se odihneşte de minune,că e mîngîiată de vînt şi se bronzează toată ziua tolănită pe un şezlong din lemn scump,că are ochelari de soare de care vroiam eu să-mi cumpăr,dar că nu-I place piscina,pentru că e prea mult clor în apă.
Credeam că delirez şi citeam mesajul mai departe.
”Am vrut să ştiu cum o mai duci fără mine.Nu-mi duci lipsa încă?” mă întrebase ea.
Din păcate nu a precizat cum se simte,dacă e întreagă şi nevătămată,dar din ceea ce mi-a spus,am dreptul să cred că o duce mai bine decît chiar stăpîna sa.
Mă rodea curiozitatea.Vroiam să ştiu ce face toată ziua acolo,printre străini şi unde se află la urma urmei.Pe o insulă pentru inimile dornice de vacanţe?
Am hotărît s-o sun.Îmi iau inima în dinţi şi formez numărul de la care mi-a venit mesajul.
Se aud zgomote ciudate şi brusc aud voce:

-Alo,K.,ce s-a întîmplat?

-Emm,nimic,cred.Vroiam doar să-ţi aud vocea.

-Am impresia că s-a întimplat ceva totuşi.Ce e?

-Cum te simţi? am şoptit eu cu durere în glas.

-Foarte bine,ţi-am spus doar.Dar tu?Eşti fericită acum?

-Daa..păi cum să-ţi spun.Sunt foarte fericită,doar că…mă simt un pic cam fără inimă.

-Păi e şi normal,devreme ce eu sunt aici şi tu eşti la mii de km depărtare.

Tăcere…….

-K.,mai eşti acolo?

-Întoarce-te….te rog,îi spusei eu cu lacrimi în ochi.

-Nu pot acum,mă simt prea bine aici.Şi în plus tu m-ai adus aici,ai spus că nu mai poţi trăi cu mine,că îţi provoc probleme şi că am prostul obicei de a-ţi bate în piept tot timpul.A fost alegerea ta…

-Da,ştiu şi îmi pare rău.Mi-am dat seama că nu pot trăi fără tine.

-Dar ai spus că eşti fericită acum.

-Sunt,dar am nevoie de tine,acum..aici.

-Nu e de-ajuns.

-Cum adică,nu e de-ajuns?

-Mă voi întoarce,îţi promit….atunci cînd va fi timpul.

-Cînd va fi asta?

-Nu ştiu,în curînd,bănuiesc.

-Bine,şi pînă la întoarcerea ta eu cum să trăiesc şi ce să fac?

-Ce-ai făcut şi pînă acum şi cel mai important,ţine minte-nu privi niciodată înapoi….niciodată!

Următoarea dimineaţa,la 05:46,simt cum îmi zvîcneşte în piept ceva.
Se întorsese?
Nu,îmi tremurase sufletul pentru că era o dimineaţă rece de primăvară şi  eu eram dezvelită.

duminică, 6 martie 2011

....


-Tinere,pot să vă iau ceaşca?

-Nu,vreau să-mi ghicesc viitorul în cafea.

-Vă simţiţi bine?Poate aveţi nevoie de ceva?

-Păi,de fapt nu mi-ar strica nişte palme,care să mă trezească la viaţă.

-Îmi pare rau,dar nu avem aşa ceva în meniu.

-Nu-i nimic,o să încerc în altă parte.

-Poate totuşi vă pot ajuta cu ceva?

-Nu cred că vă stă în puteri.Nimeni nu mă poate ajuta

-Aţi suferit o pierdere?

-Da…

-Îmi pare rău că sunt indiscret,dar pe cine aţi perdut?

-Mi-am pierdut inima.